Dumitru Constantinescu
Primele demersuri pentru organizarea unui muzeu în oraşul de la poalele Cetăţii Neamţ se datorează profesorului Dumitru Constantinescu. Acesta s-a născut în anul 1889 în comuna Truşeşti (jud. Botoşani), dar o parte a vieţii sale este legată de zona Neamţului. Preocupat de timpuriu de tainele trecutului, D. Constantinescu a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Iaşi, unde a şi rămas pentru o perioadă de timp ca asistent al profesorului Ilie Minea. Împreună cu acesta, în anii 1939-1940, va efectua cercetări arheologice la Cetatea Neamţ.
După ce a participat o scurtă perioadă pe front, a devenit profesor la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, până în 1948, ulterior fiind angajat al Muzeului de Istorie a Moldovei din Iaşi. De aici se va transfera la Târgu Neamţ, unde, în 1957, pune bazele muzeului din localitate. Momentul nu a fost întâmplător, pentru că în anul respectiv se împlineau cinci secole de la urcarea pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare. S-a considerat că pentru a sublinia respectivul eveniment era necesară înfiinţarea unui muzeu care să omagieze personalitatea marelui domnitor. Această misiune i-a revenit lui D. Constantinescu, care a pus bazele a două instituţii muzeale: ,,Muzeul Cetăţii Neamţ” şi Muzeul Raional ,,Ştefan cel Mare”. Pentru ca cele două muzee să aibă un patrimoniu cât mai consistent şi mai diversificat, profesorul Constantinescu a cerut ajutorul diferitelor instituţii culturale, dar a dus şi o campanie susţinută pentru colectarea de obiecte, la care s-au adăugat şi numeroase donaţii din partea unor persoane private din Târgu Neamţ sau din localităţile învecinate.
Cu toate că cele două muzee funcţionau foarte bine şi nu duceau lipsă de vizitatori, la puţin timp după înfiinţare, autorităţile locale au hotărât închiderea lor. Deşi a întâmpinat numeroase dificultăţi, profesorul D. Constantinescu nu a renunţat la ideea existenţei unui muzeu la Târgu Neamţ, iar perseverenţa sa a fost concretizată într-un nou muzeu, care aduna la un loc patrimoniul celor două instituţii desfiinţate anterior.
Aşa cum am mai spus, ctitorul muzeului de la Târgu Neamţ s-a preocupat constant de îmbogăţirea colecţiilor, fie prin cercetări proprii, fie prin atragerea unor donaţii importante. Merită amintit aici faptul că cea mai mare parte a patrimoniului era constituit din piese etnografice, la care se adăugau vestigii arheologice provenite în mod special de la Cetatea Neamţ, dar şi din situl de la Târpeşti.
Un real sprijin pentru a pune bazele muzeului, dar şi pentru a continua activitatea în acest domeniu, l-a primit D. Constantinescu din partea lui Iulian Antonescu, directorul Muzeului Regional Bacău.
În cei patru ani cât a coordonat activitatea muzeului din Târgu Neamţ, profesorul D. Constantinescu nu a precupeţit nici un efort pentru ca această instituţie să ocupe un loc binemeritat în rândul obiectivelor culturale de acest fel. Poate nu întotdeauna conjuncturile i-au fost favorabile, dar a ştiut să persevereze şi să ducă la bun sfârşit un demers pe care l-a început din pasiune.
Profesorul Constantinescu a avut şi o bună activitate ştiinţifică, fiind autor şi coautor de carte şi studii cu caracter istoric, multe dintre acestea privitoare la istoria zonei Neamţului.