Nicolae Costinescu
Fiu al ţinuturilor botoşănene, de care întotdeauna vorbea cu mare admiraţie, mândrie şi nostalgie, profesor doctor docent Nicolae Costinescu a fost fondatorul şcolii moderne de otorinolaringologie din Moldova şi una din figurile ilustre ale acestei specialităţii din România.
Nicolae Costinescu a văzut lumina zilei la 19 iulie 1907 în satul Ionăşeni, comuna Truşeşti, fiind cel de-al treisprezecelea copil al preotului Nicolae Costinescu şi al Iulietei Costinescu, născută Bart. Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul Ionăşeni, după care, în 1918 intră prin concurs la Liceul Militar „Mânăstirea Dealului” din Târgovişte.
Urmează cursurile acestui liceu până în anul 1922 când, datorită faptului că nu prea se adapta rigorilor instituţiei militare, se înscrie la Liceul Internat din Iaşi, pe care îl absolvă în anul 1926. În acelaşi an se înscrie la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi ale cărei cursuri le urmează până în anul 1932. În 1933 îşi susţine teza de doctorat intitulată “Accidente ale rahianesteziei – observaţii asupra a 2000 de cazuri”, subiect de mare actualitate la acea vreme.
După terminarea facultăţii, ocupă prin concurs posturile de medic secundar şi preparator la Clinica Chirurgicală, condusă de renumitul profesor Ioan Tănăsescu, ceea ce-i permite să-şi consolideze cunoştinţele necesare unui bun chirurg, viitor otorinolaringolog.
Specialitatea de otorinolaringologie având şi o patologie de graniţă cu medicina internă, chirurgia generală, chirurgia oro-maxilo-facială, oftalmologia, neurologia şi neurochirurgia, cazuistica prezentată necesita consulturi interclinice de dificultate la care Nicolae Costinescu răspundea cu promptitudine şi bunavoinţă. Preocupat de aceste cercetări interdisciplinare, Nicolae Costinescu a elaborat o serie de lucrări în colaborare cu specialişti din aceste domenii, culminând cu organizarea, la iniţiativa lui, a unei consfătuiri de oto-neuro-oftalmologie la Piatra-Neamţ, în 1974, la care a prezentat un foarte dens şi interesant raport, cerut imediat pentru a fi publicat şi difuzat în întreaga masă de specialişti otorinolaringologi, oftalmologi, neurologi, neurochirurgi. A participat activ la aproape toate consfătuirile de otorinolaringologie organizate în ţară în perioada 1950-1974 prin întocmirea de rapoarte, corapoarte, comunicari, având ca tematică studiul hipoacuziilor la adult şi copil, tumorile la copii, tumorile laringelui, otopatiile supurate şi nesupurate, tratamentul supuraţiilor rinosinuzale etc.
De asemenea, a participat la diverse consfătuiri internaţionale organizate la Praga (1956), Varşovia (1951), Leipzig (1960), Copenhaga (1964), Bonn (1969). În anul 1971 a prezentat două conferinţe la Institutul “Gustave Roussy” din Paris în probleme de carcinologie de specialitate; în 1972 a făcut parte dintr-o delegaţie ministerială pentru încheierea de contracte ştiinţifice cu Universitatea din Ulm (R.F.G.), iar în 1974 a participat la Congresul latin de otorinolaringologie de la Roma. Drept recunoaştere a meritelor ştiinţifice a fost ales în anul 1972 preşedinte al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, iar în 1973 preşedinte al Societăţii Naţionale de O.R.L.
A încetat din viaţă la 4 august 1974.
