Obiective turistice

Elena și Marin Chiponcă, intelectuali din Trușești, au pus în decembrie 2003 bazele unui proiect care a fost finalizat în noiembrie 2007. Pe un teren proprietate personală au ridicat o casă tradițională, care a fost utilată cu obiectele specifice unei gospodării țărănești autentice. Obiectele adunate de la gospodari din zonă au toate o vechime de peste 50 de ani. Întreg proiectul a fost finanțat din bugetul familiei Chiponcă. Singura dorință a soților este ca botoșănenii și nu numai ei să viziteze „Colecția publică etnografică Elena și Marin Chiponcă”, pentru care s-a primit deja un aviz prealabil din partea Ministerului Culturii si Cultelor. Această colecție rivalizează, însă, prin multitudinea și valoarea exponatelor, cu orice muzeu de etnografie.

Inaugurarea muzeului de la Trușești s-a făcut cu mare fast. A fost oficiată o slujbă de sfințire, iar gazdele au pregătit pentru mulțimea de oaspeți bucate tradiționale. Elena și Marin Chiponca au primit din partea Direcției de Cultură o diplomă de excelență pentru „inițiativă, strădanie, respect, credință și iubirea față de tradițiile strămoșești„. Data fiind amploarea evenimentului, la Trușești au fost prezenți meșteri populari angrenați într-un proiect transfrontalier, deși inaugurarea muzeului nu are nicio legătură cu derularea acestui proiect. Singura implicare a celor din conducerea culturii botoșănene a fost sprijinul acordat de Dana Petrariu, directorul Direcției de Cultură, și etnograful Angela Paveliuc Olaru în aranjarea obiectelor tradiționale în incinta casei.

Biserica parohială cu hramul „Sf. Nicolae” din Truşeşti a fost zidită în anul 1839 de către Preacuviosul Iero-arhimandrit Nicodim Asfaketalonitul, egumenul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, prin stăruiala boierilor Vasile şi Safta Lepădatul şi osteneala locuitorilor din Truşeşti, după cum găsim scris în pisania inscripţionată deasupra uşii de intrare în Sfântul locaş.

Biserica de lemn din localitatea Ionășeni, comuna Trușești, județul Botoșani, este una dintre cele mai vechi biserici de lemn din țară. Fiind închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, biserica a fost construită în anul 1234, de către un înaintaș al lui Dragoș Vodă.

Ionășeni este un sat peste care timpul încă nu a trecut, un sat într-o pădure ce se întinde pe zeci de kilometri. Despre această bisericuță de lemn nu știu mulți, că a existat, că încă mai există, undeva, într-o livadă cu o cărăruie cu pietre pe amblele părți, înconjurată de un gard de lemn, având patru morminte în stânga ei, ale celor ce au slujit cândva în ea.

Mulți cred că cea mai veche biserică de lemn din țară este Biserica lui Dragoș Vodă, adică cea ridicată în satul Volovat și mutată în cimitirul satului Putna, lângă Mănăstirea Putna. Dragoș Vodă a domnit însă între anii 1290-1354. Între acești ani a ridicat și biserica de la Volovat, care s-a păstrat până astăzi. Biserica din livada Ionășeni datează însă încă din anul 1234, aceasta fiind ridicată cu câțiva ani înaintea celei de la Volovat.

Într-un an încă tăinuit de vreme, Sfântul Ștefan cel Mare și Sfânt a trecut prin satul Ionășeni și s-a închinat la această biserică. Dovada faptului că Voievodul a trecut pe la această biserică este inscripția, care zice: „Io, Ștefan voievod, m-am închinat, în anul.”

Biserica curții fostului conac boieresc din satul Ionășeni își are începutul în anul 1234, conform inscripției de pe o lespede de piatră din biserică. Această biserică a servit drept schit pentru călugări până în anul 1756, când Constantin Balș, proprietarul acestor meleaguri, zidește Schitul Cozancea, unde se muta călugării din Ionășeni.

Schitul Ionășeni rămâne că biserică parohială pentru cei peste 70 de locuitori care se stabiliseră în jurul schitului. Inființătorul schitului se numea Ionas Balș, care nu se știe din ce motive devine călugăr, de la care se trage și numele satului Ionășeni, conform actului comemorativ din biserica parohială.

În anul 1776 se construiește biserica din cimitirul satului Ionășeni, tot de către Constantin Balș, aceasta devenind biserica parohială, iar biserica din livadă rămânând de slujbă numai pentru nevoile curții boierești. În ziua de 18 ianuarie 1827, bisericuța de lemn din livadă este resfințită, aceasta trecând la acea data printr-o serie de reparații majore.

Biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Sf. Voievozi) din Buhăceni a fost construită în jurul anului 1777. Ea se află în centrul satului Buhăceni din comuna Trușești (județul Botoșani).
Biserica de lemn din Buhăceni nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004, în ciuda vechimii sale.

Biserica de lemn din Buhăceni a fost construită în secolul al XVIII-lea, mai precis în jurului anul 1777 de către boierul Ștefan Donici. Boierul Ștefan Donici era căsătorit cu Maria Balș, fiica marelui logofăt Andrei Balș, proprietarul moșiei Ionaseni.
În decursul timpului, au fost efectuate mai multe lucrări de reparații. O serie de reparații au fost efectuate în 1839. A fost construit un pridvor în partea de vest, deasupra căruia se află turnul-clopotniță. S-a înlocuit acoperișul de stuf cu unul din șindrilă și ulterior cu unul din tablă. În 1870 s-a refăcut o parte din picturi, iar o altă parte s-au înlocuit. Catapeteasma a fost pictata de pictorul Vasile Smadu.
Pentru a proteja edificiul de intemperii, au fost căptușiți pereții exteriori cu scandură, iar pereții interiori au fost tencuiți cu lut și zugrăviți.

Biserica de lemn din Buhăceni este construită din bârne de stejar și lut, pe temelie de piatră. Inițial a fost acoperită cu stuf, mai târziu cu șindrilă, iar în prezent are învelitoare din tablă. Pereții exteriori sunt căptușiți cu scânduri vopsite în culoarea albastru deschis, iar cei interiori sunt tencuiți cu lut și zugrăviți.

Lăcașul de cult are forma dreptunghiulară, cu absida altarului poligonală decroșată față de restul construcției.